Revenge Of The Electric Car

Razbunarea masinii electrice

"Puterea 'Răzbunării' rezidă în firul narativ. Acţiunea filmului se desfăşoară pe mai multe planuri, axarea pe anumite caractere umanizând, cumva, entităţile corporatiste pe care Paine le descria, cândva, ca fiind monolitice, transformând o poveste complexă de afaceri în ceva mult mai accesibil, prin intimitatea sa. Mizele sunt uluitor de mari. Ajungem la ideea că a construi maşini electrice nu este doar un act cu semnificaţii politice, ori sociale, ci este un demers brutal de riscant, solicitând un devotament suprauman."

Mike Spinelli,

Jalopnik.com

Regizorul Chris Paine devenea un expert şi un avocat al maşinilor electrice nepoluante, prin primul său documentar, din 2006 Who Killed the Electric Car? care exprima strigătele de nemulţumire ale admiratorilor entuziaşti ce se simţeau trădaţi de guvern şi industrie, prin decizia General Motors de retragere şi distrugere a modelului EV-1, revenind la cinci ani distanţă şi compensând pesimismul, de atunci, cu imaginea plină de vigoare a unui viitor optimist al maşinii electrice, reliefată de filmul actual: "Revenge of the Electric Car".

Documentarul, narat de cunoscutul actor Tim Robbins şi având în distribuţie vedete ca Danny DeVito şi Jon Favreau, a fost lansat în premieră la Tribeca Film Festival, în data de 21 octombrie 2011, de "Ziua Pământului", lansarea pe DVD având loc abia luna trecută, pe data de 24 ianuarie.

"Revenge of the Electric Car" urmăreşte odiseea a patru întreprinzători, vreme de aproape patru ani, până la finalul anului 2010, ilustrând cu pertinenţă lupta acestora de a readuce maşina electrică pe pieţele mondiale, în plină recesiune economică.

Protagoniştii sunt Bob Lutz, de la General Motors, Elon Musk, co-fondator al Paypal şi actual fondator şi director executiv al Space X şi Tesla Motors, Carlos Ghosn de la concernul Renault-Nissan şi Greg Abbot, supranumit "Gadget", un fabricant independent de maşini electrice, din California.

În timp ce filmul din 2006, "Who Killed the Electric Car?", se termina cu distrugerea a aproape 5.000 de maşini electrice integrate în programul "aer curat" al Californiei, cel mai notabil model fiind cel de la General Motors, EV-1, noul film ilustrează convingător naşterea unei noi generaţii de autovehicule electrice, inclusiv Chevrolet Volt (o soluţie hibridă totuşi), Nissan Leaf, Tesla Roadster şi Tesla Sedan.

Regizorul pare să-şi fi tocit spiritul inchizitorial, în ultimii cinci ani, unele recenzii ale filmului nefiindu-i deloc favorabile.

Steven Rea, de la The Philadelphia Inquirer, scria:

"Pe măsura derulării filmului, devine evident că urmarea lui Paine este un eşec.",

în timp ce J.R. Jones de la Chicago Reader este şi mai dur, afirmând:

"Cândva un jurnalist de investigaţie, Paine acţionează acum mai mult ca o majoretă şi noul său film rafinat se străduieşte, din greu, mai degrabă să linguşească directori executivi, care împodobesc coperţile revistelor de afaceri [...]"

Mă tem că dreptatea este de partea lor, fiindcă, deşi afirmă repetat în film că, spre deosebire de 2006, acum a avut acces în "sfânta sfintelor" marilor corporaţii, Paine nu reuşeşte să reveleze mari secrete, aciditatea sa părând mai degrabă accidentală, cu ocazia audierilor liderilor General Motors în Congres sau atunci când pare să înceapă descrierea detaliată a conflictului dintre co-fondatorii Tesla Motors, Elon Musk şi Martin Eberhard (pierzându-şi însă brusc suflul şi abandonând abrupt subiectul).

În altă ordine de idei, probabil că pe toată durata post-procesării filmului a stat închis în laborator, fiindcă mariajul idilic al lui Elon Musk cu actriţa britanică Talulah Riley a durat numai un an, fata speriindu-se probabil de perspectiva demnă mai degrabă de un cincinal socialist, de a spori rândurile progeniturilor lui Elon cu încă cinci membri.

Înainte de a continua prezentarea filmului prin acest articol, simt nevoia să mă distanţez de entuziasmul nefondat al partizanilor maşinilor electrice, deşi sunt total împotriva motoarelor cu ardere internă, alimentate cu carburanţii petrolieri impuşi de Rockefeller - prin asasinarea lui Rudolf Diesel şi subvenţionarea celor zece ani de prohibiţie, pentru a-l obliga pe Ford să renunţe la etanolul modelului "T" - şi nu cu cei vegetali, pentru care au fost proiectate iniţial.

În primul rând, motoarelor cu ardere internă li s-a limitat artificial progresul, care s-a rezumat la adăugarea de zeci de echipamente adiţionale în compartimentul motor - compresoare de admisie, echipamente de climatizare, calculatoare de bord ş.a.m.d. - ignorându-se problema stringentă a randamentului lor ridicol, fiindcă unele modificări de substanţă, precum cele promovate de un inventator ca Paul Pantone prin GEET, demonstrează că se poate elimina aproape complet carburantul petrolier, ajungând să se consume doar apă.

De exemplu, cunosc un proiectant autohton - un fost coleg se serviciu, de altfel - care a reuşit să împingă randamentul motoarelor cu ardere internă până la 99%, făcând inutilă, simultan, prezenţa vreunui sistem de răcire al motorului, direcţie în care nici o mare firmă auto nu a investit nici măcar un dolar, în timp ce, acestui "nebun frumos" al timpurilor noastre, oficiul român de patente îi refuză înregistrarea invenţiei teoretice, punând condiţia stupidă a prezentării unui prototip funcţional, deci cheltuirea a peste 10.000 de euro, sumă pe care desigur că nu o are la dispoziţie.

Dimpotrivă, acte legislative criminale ale administraţiei americane au condus la subvenţionarea federală a unor vehicule puternic consumatoare, cu cilindree şi mase maxime autorizate de peste 3 tone, fapt care conduce la preţuri de achiziţie ridicol de reduse, taxele pentru un vehicul hibrid ca Toyota Prius lăsându-ţi impresia că e făcut din cel puţin 50% aur, în timp ce, simultan, oculta mondială a ajuns să acuze întreaga omenire pentru poluare excesivă, fiindcă a achiziţionat vreme de un secol numai maşinile care i-au fost puse la dispoziţie forţat, iar soluţia finală vizează nu progresul tehnologic, ci exterminarea în masă a populaţiei globului.

Revenind însă la motorul electric, motivul principal pentru care nu sunt deloc entuziasmat de el este unul pe care aproape toţi adepţii par să-l ignore.

"Energia electrică" nu este o energie primară propriu-zisă, ci nu este decât produsul secundar, dacă vreţi, al consumului de alte resurse primare, în principal cărbuni, petrol, gaze naturale, energie atomică etc., resurse care sunt cu adevărat distructive, periclitând deja viitorul pe termen scurt şi lung al întregii omeniri.

Tehnologiile de captare ale energiilor aşa zis-regenerabile, gen energie eoliană, mareică, solară, hidro, geo-termală ş.a.m.d., sunt de asemenea menţinute intenţionat într-un stadiu de dezvoltare infantilă, cu randamente şi puteri generate ridicole, incapabile să susţină consumurile presupuse de prezenţa unei infrastructuri industriale, în timp ce alte forme de energie alternativă: fuziune la rece, energia punctului zero, antigravitaţională ş.a.m.d. sunt puse la index şi ridiculizate pe scară largă, prin mass media aservită puterii.

Imaginea de vis, promovată de reclama furibundă făcută centralelor nucleare actuale, ignoră alte două realităţi şocante:

- pe de o parte, oricât de sigure se presupune că ar fi centralele actuale, prevăzute cu anvelopă de protecţie (spre deosebire de reactorul RMBK de la Cernobîl), recentul accident de la Fukushima ne demonstrează clar că optimismul nostru este cel puţin exagerat în această privinţă;

- pe de altă parte, problema deşeurilor nucleare nu a fost rezolvată absolut deloc, îngroparea lor în caverne montane sau subterane fiind similară, ca eficienţă, acţiunii de igienizare desfăşurată de o pisică.

Şi, într-un final, de ce să nu subliniem şi esenţa "marelui progres" reprezentat de centralele cu fisiune nucleară, care nu sunt decât vechi motoare cu aburi, înveşmântate într-o aură modernistă, cu multe butoane frumos colorate şi calculatoare, fiindcă tot consumul de material fisionabil este destinat exclusiv producerii de aburi, prin degajare de energie calorică, care sunt folosiţi ulterior la antrenarea unor turbine.

Per total, întreaga infrastructură energetică a planetei se bazează pe tehnologii primitive, deja, imaginate la finalul secolului XIX şi începutul secolului XX, de genii ca Maxwell sau Tesla, care şi-au epuizat, cu vârf şi îndesat, întreg potenţialul, singura motivaţie a conservării acestei stări de fapt fiind menţinerea monopolului energetic mondial în buzunarul elitelor şi, în nici un caz, bunăstarea noastră personală, a oamenilor, care am ajuns să fim listaţi laolaltă cu vitele, pe lungul răboj al cauzelor mascaradei "încălzirii globale".

Cât de stupidă şi dezinformată rămâne opinia mondială, în acest context ?

Să exemplificăm:

"O poveste antrenantă şi dramatică, care transcende dezbaterii cu privire la topirea calotelor glaciare, la urşii polari supuşi riscului extincţiei, la insulele ce dispar din mările sudului şi la actuala devastare planetară, pe măsură ce audienţa este revigorată de cursa puternicelor personaje ale filmului, care reinventează viitorul.",

scria Michael Rose de la Huffington Post.

Precum spuneam, automobilul electric nu va reprezenta niciodată integral viitorul, atât timp cât la prize ajunge o energie generată aşa cum am demonstrat anterior şi, în nici un caz, nu reprezintă soluţia pentru criza generată de poluare, pe care nu o contest absolut deloc, ci este doar un paleativ: petrolul care nu va mai arde în motoarele autoturismelor noastre, va arde suplimentar în cuptoarele centralelor energetice, pentru a ne putea încărca acumulatorii.

Şi fiindcă tot veni vorba de acumulatori, credeţi-mă că mi se pare ridicolă ideea propulsării unei maşini cu aproape 7.000 de baterii actuale de laptop, fiindcă industria acumulatorilor este o altă "beneficiară" a politicii nechibzuite de frânare artificială a progresului, fiind permisă pătrunderea pe piaţă doar a unor tehnologii rudimentare de stocare, cu randamente infime, în timp ce în aviaţie, de exemplu, se folosesc de zeci de ani acumulatori Cd-Ni, cu o capacitate de stocare mult mai mare decât a celor cu plumb, capabili să furnizeze curenţi de pornire nu de 45-120 amperi, necesari pornirii motoarelor automobilelor sau camioanelor, ci de 800-1.300 amperi, necesari pornirii unui turboreactor.

Dacă se va ajunge vreodată ca electricitatea să fie generată majoritar prin energii regenerabile sau alternative, atunci, da, autovehiculul electric va reprezenta viitorul luminos pentru nepoţii noştri şi nu ne rămâne decât să sperăm că la fiecare colţ de stradă va trona, cândva, o bobină Tesla, pregătită să ne învârtă pe gratis roţile.

Chiar dacă filmul este o pledoarie eficientă pentru beneficiile unui automobil electric, fără îndoială mult mai fiabil şi mai simplu de întreţinut pe termen lung, decât unul clasic, având motor cu ardere internă, "răzbunarea" maşinilor electrice se dovedeşte a fi mai degrabă o revitalizare a conceptului, având de această dată şi sprijinul necondiţionat al unor moguli ai industriei auto corporatiste tradiţionale, ca Bob Lutz sau Carlos Ghosn, dispuşi să sacrifice miliarde de dolari pe strategii agresive de construire şi promovare a autovehiculelor electrice, iniţiative care se vor dovedi poate inspirate pe termen lung, facilitând şi motivând trecerea la noi forme de generare a energiei electrice, lăsându-ne cu speranţa că, în curând, fumul eşapamentelor va rămâne doar o simplă amintire, însoţită de regretele tardive ale nostalgicilor.

"Fascinant şi extrem de incitant - cu o distribuţie irezistibilă de caractere - "Răzbunarea" este aproape la fel ca primul film a lui Paine, dar întors cu susul în jos, cu un acces fără precedent la secretele interne ale GM, Nissan şi ale noii companii din Silicon Valley, Tesla Motors."

Thrive - Prospera Un film de exceptie

"Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii."

In filmul Prosperă/Thrive se afla ceva ce nu trebuie sa stiti din mai multe motive:
-fiindca accesul la energia libera distruge toata ierarhia economica( intemeiata pe exploatarea si procesarea combustibililor fosili), ierarhia stiintifica si tehnologica( toate mijloacele folosite in agricultura si medicina sunt intemeiate pe chimizare, adica pe distrugerea si poluarea organismelor vii) si ierarhia politica existenta( sa nu uitam ca economicul guverneaza politicul);
- fiindca se fac referiri la o stiinta si tehnologie secreta, care mentine actuala suprematie si echilibru militar si strategic pe planeta Terra.
In acest context ar trebui sa intelegem ca cei ce se vad amenintati de dezvaluirile din acest film nu stau cu bratele incrucisate si ar trebui sa ne imaginam presiunile la care trebuie sa faca fata autorii .
Multi dintre cei ce au sustinut zilele trecute cu entuziasm filmul Prosperă/Thrive au tacut, fiindca orice cunoastere intemeiata pe umbrele proiectate pe ecranul mental nu este cunoastere nemijlocita a adevarului, ci doar o interpretate printre multe altele, posibile.

URMARITI DOCUMENTARUL TRADUS AICI :

ASTEPT COMENTARIILE DVS

Arhivele Pierdute – Secretele “Rătăcite” ale lui Nikola Tesla

“Toate inventiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemnea, toate au fost perfectionate, au fost corectate intr-o proiectie mentala atat de reala, incat niciodata un aparat imaginat de el nu a dat gres. Totul a functionat perfect, fara corectii ulterioare, totul a fost construit fara experimente preliminare. Nikola Tesla si-a dezvoltat o capacitate neobisnuita de proiectie astrala in alte dimensiuni, in care si-a gasit numerosi prieteni. Asa cum a comunicat cu fiintele din eteric, Tesla a facut cunostinta cu tehnica in eteric, tehnica pe care a vazut-o descompusa, in detalii, in functiune”, afirma cu zeci de ani in urma celebrul inventator roman Henri Coanda, despre cel care a fost inventatorul de geniu Nikola Tesla, un nume prea putin rostit astazi de umanitate.

Geniul uitat

Nikola Tesla s-a nascut in data de 9 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale , el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.

Nikola Tesla si primul dispozitiv wireless din lume - un telegraf -, "parintele" tuturor device-urilor de acest fel de astazi

Nici nu implinise 30 de ani atunci cand a emigrat in SUA, la insistentele lui Charles Bechelore, un asistent al lui Thomas Edison. Ajuns acolo, a fost primit rece de Edison si angajat ca inginer electronist in atelierele companiei acestuia. La scurt timp, Tesla se revolta fata de modul cum patronul sau intelegea sa-si conduca afacerile si cercetarea stiintifica, demisioneaza si se hotaraste sa lucreze pe cont propriu. Dupa succesul sistemului sau original bazat pe curenti alternativi polifazati, la inceputul anului 1885, isi infiinteaza propria firma si tot atunci, aparent straniu, un incendiu ii distruge complet laboratorul din New York. In 1891, Tesla realizeaza transformatorul care ii poarta in prezent numele si care permite obtinerea unor tensiuni cu valori de pana la cateva milioane de volti.

Prototipul transformatorului Tesla, inventa de Nikola in 1888

Pana in 1892, Oficiul de Patente al SUA i-a eliberat lui Tesla peste 40 de brevete pentru inventiile realizate conform principiului campului magnetic rotativ descoperit de el si a elementelor esentiale ale sistemului electric de curent alternativ. In 1895, devenea operationala, la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent electric alternativ din lume. Emblemele masivelor generatoare instalate acolo purtau numele lui Nikola Tesla si chiar in zilele noastre, marea majoritate a motoarelor electrice inductive aflate in uz pretutindeni in lume au la baza proiectul sau initial. Inventiile sale stau la baza radarului, ciclotronului, televizorului, retelelor mondiale de radio si TV, robotilor, Internetului, pagerelor, telefoanelor celulare sau programului spatial “Razboiul Stelelor” lansat de americani in Razboiul Rece. Toate acestea sunt tributare schitelor lui Tesla. Desi a fost un geniu sclipitor al umanitatii, pe 7 ianuarie 1943, intr-o zi de miercuri, la aproximativ 10:30 PM, Nikola Tesla isi dadea ultima rasuflare, murind singur si uitat intr-o camera mica din hotelul Newyorker. Afara, orasul era insufletit de mostenirea lasata in urma de acest om, mustind de electricitatea obtinuta din viziunea materializata a lui Tesla de a trai intr-o lume complet alimentata de curent alternativ. Tesla este ingropat aproape in obscuritate; un gigant prabusit al inventicii, ale carui descoperiri raman ca fundatie pentru unele dintre cele mai prolifice performante stiintifice atinse de umanitate. Cum s-a ajuns aici? Nikola Tesla era un umanitarist, un idealist si un geniu nepervertit. Desi de cele mai multe ori a fost personificat ca un cercetator nebun, poate ca singurul lui defect a fost acela de a se fi nascut inaintea timpului sau.

David Wilcock - Enigma 2012

Se vorbeste tot mai mult despre anul 2012 ca fiind momentul unei mari transformari a intregii omeniri. Unii vorbesc despre cataclisme naturale, altii despre decadenta si razboaie.

Calendarele vechilor scoli spirituale anunta pentru 2012 un moment de rascruce pentru umanitate.

Asa sa stea lucrurile?

Pornind de la ideea ca o schimbare a intregii umanitati ar trebui sa fie ilustrata de aspecte astrale de exceptie, am pornit in cercetarea hartilor ceresti pentru anul 2012, si mai ales a zilei de 21 decembrie – data ca ziua finalului: unei epoci sau a umanitati…

21 decembrie 2012

In ultima luna a anului 2012 aspectul cel mai tensionat este creat de Pluto si Uranus. Numai ca cei doi astri sunt “incordati” inca din 2010 si vor continua sa se “incrunte” pana in 2016. Aceste planete simbolizeaza constiinta omenirii, procesele de gandire si transformare a paradigmelor colective. Cu alte cuvinte, relatia Pluto-Uranus ne indeamna sa apelam la un tip de gandire ce ne permite transformarea intregii noastre vieti si gasirea unor solutii la problemele globale ale existentei. Aceste solutii cer totala renuntare la un mod vechi de gandire, bazat pe separare, concurenta, competitie, discriminare. Aspectele tensionate marcheaza dificultatea de a accepta transformarea necesara in viata noastra, o modelare a conceptiilor de viata, mai ales a notiunilor de confort si utilitate.

Astrologic vorbind, nu exista motive de ingrijorare in legatura cu anul 2012 sau cu luna decembrie a acestui an. Aspecte tensionate s-au produs de multe ori de-a lungul timpului. Astrologii catastrofici, fatalistii, propovaduitorii mantuirii cataclismice s-au auto-convins ca vad “semne” ale pedepsei divine sau ale unui sfarsit absolut.

In 21 decembrie 2012 doar Jupiter este retrograd si in aspect benefic cu Uranus: protectie si inspiratie pentru cei ce accepta sa se adapteze invatand lucruri noi, aratandu-se deschisi si permisivi fata de noile informatii, acceptand o noua gandire. Relatia pozitiva Jupiter–Uranus sugereaza curajul si entuziasmul de a urma o noua viziune de viata, vazuta ca innoitoare, incitanta si ofertanta. Cei permisivi, creativi, curajosi, flexibili si adaptabili par sa inteleaga primii care este aceasta noua cale.

Cuadratura Pluto-Uranus , singura problematica, este repetabila la intervale mari de timp.

Cel mai recent, aspectul a ocupat intervalul 1928-1934: perioada ascensiunii si instalarii nazismului. Cu Uranus in Berbec (ca acum): revolta, respingerea ierarhiilor, a ordinei instituite, dorinta de afirmare individualista (ca persoana fata de grup, ca grup fata de alte colectivitati, ca stat fata de alte tari). Cu Pluto in Rac: reconsiderarea modului de folosire a resurselor naturale, a bogatiilor de sol, a teritoriilor geografice si a statelor.

La acea vreme, nivelul de constiinta atins de omenire a condus la o valorificare distructiva a mesajului celor doua planete, prin crearea si aderarea la un curent social si politic totalitar, bazat pe distrugere, respingere, negare, furie si razbunare. Dar energia celor doua planete putea fi folosita si in alt sens. Un sens pe care omenirea nu il vedea atunci pentru ca viziunea era una a exploatarii resurselor, a desconsiderarii celor slabi, a promovarii celor puternici, a dominarii, a cultivarii sentimentului de siguranta prin intermediul unui grup: familie, clasa, partid sau rasa.

Acum, avem sansa repararii acelui moment din biografia umanitatii alegand acum, fiecare pentru viata lui, un alt drum - vindecator si transformator la nivel global prin rezultanta colectiva formata. Uranus este tot in Berbec, Pluto este in Capricorn. Putem folosi energia uraniana pentru a ne afirma viziunea indrazneata si originala de viata, prin initiativa de a trai conform convingerilor noastre, prin puterea de a ne sustine viziunea si de a crea secunda de secunda o noua varianta a viitorului. Capricornul simbolizeaza resursele materiale/energetic e si folosirea lor, indica institutiile statale si multinationalele, puterea mondiala, tehnologiile stravechi (nu neaparat primitive), istoria (ce se rescrie).

devansarea lui 2012: iunie 2010-martie 2011 – faza embrionara a noii omeniri

Aspectul tensionat Uranus (Berbec) – Pluto (Capricorn) provoaca omenirea sa se gandeasca la un alt mod de a-si folosi resursele naturale. Acest lucru ne conduce la o alta politica de mediu, la o alta relatie cu natura. Pluto indica un timp ce ne forteaza sa intelegem modul de functionare al materiei si energiei si sa folosim mai inteligent bunurile de care dispunem, astfel incat sa obtinem energie cu un randament mai bun, folosind inteligent resurse mai putine si mai rafinate – cum este energia nucleara, de exemplu, sau energia spirituala ce aduce vindecare in bolile incurabile. Capricornul nu sugereaza descoperirea unor tehnologii noi ci redescoperirea celor vechi. Asta ar putea sa insemne doua lucruri – fie descoperirea unui trecut extrem de avansat tehnologic si spiritual in istoria umanitatii, din care ne putem inspira, fie punerea pe piata a unor tehnologii energetice deja descoperite dar tinute secrete pana acum.

Cele doua planete sunt tensionate din 2010 pana in vara anului 2016. Din acest interval, cel mai complicat si riscant este cel cuprins intre iulie 2010 si aprilie 2011. De fapt, daca ar fi sa caut un aspect responsabil de transformarea planetei, acesta ar fi pasajul.

Daca ratiunile pentru care vechile civilizatii au declarat anul 2012 un prag in evolutia omenirii au fost de natura mistica si astronomica, ratiunile astrologice ma indeamna sa caut semnificatii speciale in perioada de 9 luni de dezvoltare embrionara a omenirii.

Mai ales in aprilie 2011 pe cer sunt mai mult aspecte incordate decat fluente. Parca omenirea ar sta in loc. Acela poate fi momentul de viraj la nivelul constiintei colective. Momentul de alegere. Punctul in care fiecare in parte, in functie de vibratia sufletului, alege daca isi schimba modul de a percepe si intelege viata sau ramane prins in vechile tipare. Este ca si cand ai de ales intre a vedea lucrurile din jur ca pana acum sau de a-ti deschide mintea pentru a vedea inclusiv semnificatiile mai subtile, campurile energetice, vibratiile, aurele, de exemplu – aspect ce nu face ca materia sa isi piarda consistenta ci sa devina mai bogata in informatie si sens.

Pasajul cuprins intre vara 2010 si primavara 2011 reprezinta intervalul transformarii. De care unii se vor bucura si vor profita. Uranus si Jupiter in Berbec, Pluto si Destinul in Capricorn cu Saturn in Balanta formeaza un triunghi dreptunghic. Pluto si Destinul reprezinta varful, sensul catre care sunt dirijate energiile planetelor. Este ca varful unei palnii ce aduna toate influxurile. Cei doi marcatori indica un alt mod de a ne raporta la realitatea inconjuratoare. Acest nou mod ne schimba destinul sau ne da puterea de a ni-l schimba daca vrem. In tot cazul, vom putea face modelari consistente in traseul vietii noastre. Cu o conditie. Sa stim sa folosim energia lui Pluto. Acest astru raspunde de procesele psiho-spirituale din constiinta noastra. Ele corespund unei reactii nucleare din chimie. Forta spirituala are puterea de a crea reactii in lant, ca si fisiunea nucleara. O singura traire iluminatorie are darul de a reverbera, de a se transmite in lant pe toate etajele fiintei noastre. O experienta transformatoare ne modeleaza intreaga fiinta, nu doar aspectul implicat in experienta.

Va aduceti aminte de experimentele dr. Masaru Emoto care a aratat ca apa poluata supusa procesului de purificare spirituala prin rugaciune si-a schimbat structura devenind ordonata si stralucitoare si, astfel, potabila. Procesul este identic cu sfintirea apei in slujbele ortodoxe – apa ce s-a dovedit ca poate fi bauta fara riscuri si la cativa ani de la sfintire.

Inainte de anul 2012 avem aspecte astrale de exceptie care indica o schimbare de paradigma, a tuturor conceptiilor noastre despre viata, despre destin, despre arta de a trai, despre semnificatiile vietii noastre pe Terra, despre adevaratele sensuri ale evenimentelor mari din istoria omenirii. Toata conceptia despre viata si lume are sansa sa se schimbe. Pentru unii insa lucrurile vor ramane pe loc. Unii vor trai intr-o realitate, altii in alta. Unii vor crede in vindecare prin puterea credintei, aavizualizarii, a schimbarii gandirii si a modelarii caracterului, altii vor cotinua sa creada in boala, suferinta si fatalitate. Unii vor atrage in realitatea lor anumite evenimente ce vor corespunde credintelor lor si modului lor de-a gandi, altii vor atrage cu totul alte evenimente. Unii se vor plange de mediul in care traiesc, altii vor trai neafectati de ostilitatile mediului sau nu vor materializa un mediu ostil. Vom trai pe aceeasi planeta, ca si pana acum, dar vom avea perceptii diferite despre viata pe pamant. Asa cum intr-un cartier unii se plang mereu de hoti in timp ce altii nici nu-i vad si nici nu se intalnesc cu ei – practic hotii nu exista pentru ca nu se materializeaza in realitatea lor. Aceste diferente vor fi din ce in ce mai mari si vor ilustra credintele si felul in care gandim. Adica paradigma. Modul de a privi lumea.

Lucrurile deja se intampla. Si s-au intamplat dintotdeauna pentru ca mereu au fost oameni care au vazut dincolo de aparente, care au gandit dincolo de prejudecati sau de tiparele vremurilor lor, impuse de familie si societate. Singura schimbare acum este ca procesul se extinde de la indivizi separati la nivel de mase.

gandirea creatoare

Distanta intre gand si materializare devine din ce in ce mai mica. Sincronicitatile, coincidentele sunt tot mai numeroase. Ceea ce inseamna ca “patura” mentala este mai consistenta, mai densa si asigura o transmitere a informatiei mai rapid, de la individ la individ. De aceea avem abilitatea de a ne acomoda repede cu noile tehnologii (mai ales copiii care se adapteaza intuitiv, ca si cand ei deja ar sti), de a intelege repede noi notiuni cu care operam in profesie ori de a intelege concepte spirituale. Mintile noastre sunt unite prin fire nevazute de mintile oamenilor cu care intra in rezonanta. Este ca pe Facebook unde prietenii din lista ta se regasesc si in lista altora si in felul acestea se creeaza o retea de relatii, invizibila, ce iti permite un acces indirect la prietenii prietenilor tai, la cunostintele cunostintelor tale, la cunoasterea colectiva…

Distanta tot mai mica intre gand si materializare ne permite sa vedem rapid efectele gandurilor noastre. In jurul acestei idei a pendulat si filmul “Life or something like it” cu Angelina Jolie. Profetindu-i- se ca va muri peste o saptamana eroina cere parerea prietenului ei. Raspunsul este genial. Profetia, daca este corecta, corespunde persoanei ei din prezent. Dar daca ea isi schimba modul de a gandi, credintele, comportamentul, modul de a trai, convingerile, relatiile, practic devine o alta persoana. Care va genera o alta profetie. Lucru ce se si intampla.

O transformare asemanatoare s-a produs cu scriitorul si bioterapeutul Serghei Nikolaevici Lazarev caruia i s-a spus ca va muri de cancer in cateva saptamani. Scriindu-si ultima carte constata ca termenul a expirat iar boala lui a disparut. Prin acceptare si predare senina, a produs o schimbare de vibratie in corp iar cancerul nu a mai avut teren pe care sa-l invadeze.

Si astfel de transformari am vazut la nenumarati oameni pe care i-am intalnit. Si care au reusit sa isi schimbe viata si sa transforme dramele in povesti de succes. Divorturi dureroase care au dus la iubiri minunate si la intinerirea persoanei, la o reinventare personala. Boli incurabile care au dus la vindecare prin schimbarea prioritatilor in viata, a atitudinii fata de viata si a gandirii. Prabusiri financiare care au generat un alt traseu de realizare ce oferea satisfactii cu adevarat importante si o stare de fericire ce nu putea fi comparata cu nimic de pana atunci.

Aceste noi moduri de a ne privi pe noi insine si lumea in care traim sunt alchimii spirituale. Pluto raspunde de alchimie. El este varful de lance al celor 9 luni ce preced finalul de an 2012 – asta daca ne punem problema unui prag al omenirii pentru acel an.

Conjunctia Uranus-Jupiter ce are loc din mai 2010 pana in martie 2011 ne permite intelegerea noiii paradigme, compunerea unei noi viziuni de viata, construirea unor noi repere si unor noi reguli de convietuire colectiva si de conduita planetara, a unui nou mod de a ne valorifica puterea interioara. Experimentele nu vor lipsi, persoanele exceptionale, promotorii, avangardistii, modelele, exemplele personale ne vor fi surse de inspiratie. Vom sti astfel ce conduita sa evitam si pe care s-o cultivam. Noi vom fi modele pentru altii. Dar experienta unei noi lumi este individualizata. Fiecare va trebui sa creeze propria sa relatie cu universul din jurul sau, sa fie stapan pe mecanismele sale de existenta. Doar rezultanta iluminarilor individuale are sansa sa schimbe viata pe planeta. In lipsa unei conduite colective fiecare va avea parte de realitatea pe care si-o creaza individual fara puterea crearii unei matrici pentru viitoarea Terra.

o alta lume

Pluto in Capricorn indica economie. O ambitie de a valorifica la maximum resursele de care dispunem astfel incat sa nu rispim nici un gram de materie. Asta ne ajuta sa menajam resursele naturale si sa apelam la tehnologii mai rafinate de a extrage energia din materie. Sau de a face ca materia sa ne furnizeze singura energia inglobata in ea, prin procedee alchimice, de transmutare. Lucrul acesta deja se intampla insa este atat de banal incat nu ne mai dam seama de el. Cand copilul este bolnav iar mama il mangaie spunanad o rugaciune din toata inima cu convingerea si simtirea deplina ca pruncul ei este ocrotit se produce o ridicare a vibratiei, asa numita „scaldare” in har. Aceasta energie fina „spala” celulele si transmuta boala in sanatate. Sau cand o persoana bolnava ce isi cunoaste bine boala si intelege fiziologia organului bolnav, vizualizeaza procesul vindecarii fiind convins de realitatea imaginii pe care mintea sa o creaza, se produce din nou alchimia vindecarii. De fiecare data subiectii s-au conectat la o realitate mai inalta decat cea in care s-a manifestat boala (detasati de orice conflicte personale, de frici, de rusine, furie, nemultumiri) . S-au conectat la credinta, iubire, o imagine clara a sanatatii si simtirea sincera a vindecarii. Aceasta inseamna sa iesi din realitatea palpabila si sa patrunzi in a patra dimensiune si a cincea dimensiune. Acolo unde devii magicianul ce scoate porumbei din joben folosind inteligent energiile subtile. Asta inseamna sa poti sa iti ajuti corpul cand este slabit, sa te mentii mereu la un nivel inalt de incredere, bucurie, de putere fizica, de vitalitate. Asta inseamna sa poti fi suport pentru cei din jur prin echilibrul tau, sa fii o prezenta inspiratoare pentru semeni, sa ai o relatie netoxica cu mediul si sa fii o prezenta benefica in viata ta.

Acestea sunt de fapt schimbarile care le aduce 2012. Pentru ele ne putem pregati in cele 9 luni de alchimie a umanitatii: iulie 2010 – aprilie 2011. Indiferent ce bilderbergi decid soarta economica si politica a pamantului, in viata fiecaruia dintre noi, noi suntem stapani, noi alegem ce semnificatie poarta pentru noi influentele exterioare. Noi cream, prin fortele noastre spirituale, un camp auric puternic ce nu permite imixtiuni nerezonante cu fiinta si destinul nostru. Indiferent ce politicieni ne conduc destinele colelctive, noi alegem cum ne simtim in viata noastra. Asa cum inainte de ’89 noi alegeam ce semnificatie dam vietii plina de privatiuni. Unii se considerau damnati ca traiesc in Romania, alti stiau sa isi creeze momente frumoase si relatii afectuoase chiar si in acele conditii. Asa cum in inchisorile politice oamenii s-au salvat pastradu-si sufletul iubitor si credincios – lucru ce nu ii facea fatalisti, dorindu-si ca toti ceilalti o viata buna, dar pastrandu-si puterea pentru reconstructie si nu pentru ura.

Si vreau sa va mai spun ceva. Am avut o experienta cu un clarvazator apreciat. El a facut o prognoza pentru o persoana draga. Prognoza nu s-a implinit pentru ca persoana s-a schimbat radical si si-a oferit astfel un alt viitor, in rezonanta cu noua sa identitate sufleteasca. Cand se intampla asa clarvazatorii adesea intampina un zid peste care nu pot trece iar citirea lor este neclara. Zidul corespunde momentului de liber arbitru al individului – isi poate alege calea. Nici un clarvazator din lume nu poate vedea ce va alege pentru ca momentele de viraj sunt gratii divine si doar secunda suspendata in vesnicie hotaraste destinul.

De exemplu, experimentele care s-au facut pentru „citirea” anului 2012 si au avut ca subiecti cei mai puternici clarvazatori (experimentul Montauk) au aratat ca nu s-a putut vizualiza viitorul. Ca si cand ar fi un prag ce bruiaza citirea. Viitorul inca nu e scris sau este rezervat doar celor ce au capacitatea de a ajunge in el, celor care au puterea de a face virajul spre un alt mod de gandire. Doar prezenta unor abilitati paranormale nu indica si o transformare spirituala. Asa incat viitorul este rezervat celor care isi schimba si inima nu doar isi rafineaza simturile si receptorii.

Asa incat, avem posibilitatea sa alegem cum va fi viata noastra. In orice clipa avem aceasta posibilitate. Chiar daca cei din jurul nostru fac alegeri ce dau o rezultanta ce nu rezoneaza cu noi, vom putea construi pentru noi un „culoar” in care sa ne intalnim doar cu rezultatele credintelor si gandurilor noastre. Ca firele unei tesaturi ce se intrepatrund dar, de fapt, fiecare are propria sa banda in care destinul sau curge.

Intodeauna inaintea unei mari schimbari exista un moment de gratie ce permite crearea unei viziuni despre schimbare. Cum vrem sa fie viitorul nostru? Cum vreau eu sa arate viata mea, cum vrei tu sa arate viata ta?Asta este intrebarea!"

Vezi filmul tradus aici:

Dacia - Istoria reconstruita a civilizatiei

Cele mai mari SECRETE ALE ROMÂNIEI. Adevăruri care ne-au fost ascunse de-a lungul anilor.

Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sunt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al istoriei şi prezentului acest0r locuri

Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci



Un pasionat de istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată "Getica", scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, "Getica", alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor.

Cartea aceast a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din secolul al VI-lea, care a scris o mare istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea "Getica" scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus.

Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată "DACICA" sau "De Bello Dacico" (Despre Războiul Dacic), doar cinci cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt "Inde Berzobim, diende Aixim processiamus" („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis"), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane. În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut - a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici - propoziţia a supravieţuit timpului deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister.

Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri. Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în niciuna dintre puţine lucrări despre daci.

Revenind la cărţile dispărute, sunt demne de prezentat alte două exemple. Mai întâi, lucrarea „Getica" scrisă de medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul roman inclusiv în campania din Dacia. Doar câteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din secolul al X-lea.

Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din "Istoria Romei" a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.

Teoria tunelurilor subterane de sub Bucureşti



Subiectul este amplu analizat pe forumuri şi pe internet. Singura galerie care există cu siguranţă este tunelul de refugiu de la Conacul Golescu-Grant. Construit la 1870, pe locul unui fost conac al lui Dinicu Golescu, clădirea a aparţinut consulului britanic Effingham Grant şi găzduieşte astăzi Centrul de Plasament al sectorului 6.

Tunelul măsura iniţial câţiva kilometri, mergând de-a lungul Dâmboviţei, până la Cotroceni şi Mănăstirea Chiajna, scrie everymail.net. Astăzi, doar câţiva metri din tunel s-au păstrat, restul distrugându-se.

Cu excepţia acestui tunel, niciun altul nu există, oficial vorbind. Însă, dovezi şi mărturii apar an de an, cea mai valoroasă fiind cea a lui Camil Roguski, arhitect-şef în timpul dictaturii Ceauşescu. Acesta a vorbit, după 1989, despre câteva tuneluri şi traseele acestora.

Tunelul 1. Comitetul Central (sediul Ministerului de Interne) - Sala Palatului - Cişmigiu

Tunelul 2. Universitate - Victoriei (pe un traseu paralele cu linia de metrou) - buncăr de sub Guvern - Herăstrău (printr-un culoar subteran)

Închisoarea secretă a CIA în România



O anchetă a presei americane şi germane a scos la iveală locul în care s-ar fi aflat închisoarea secretă a CIA: o clădire ascunsă din nordul Capitalei, mai exact sediul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS).

Ancheta, condusă de AP şi de postul german de televiziune ARD, arăta că deţinuţii erau transferaţi destul de uşor la închisoarea secrete. După ce avionul ateriza pe Otopeni, deţinuţii erau transportaţi la închisoare cu microbuzele.

Agenţi CIA îi duceau apoi pe un drum lateral şi intrau în bază pe poarta din spate, de unde erau duşi la închisoarea propriu-zisă, situată la subsol.

Închisoare ar fi fost deschisă în anul 2003 şi închisă în 2006. Autorităţile române au negat existenţa acestei închisori.